Tehnici de propagandă
De la sisteme totalitare la sisteme consensuale

Dublin Core

Title

Tehnici de propagandă
De la sisteme totalitare la sisteme consensuale

Subject

tehnica propaganda; sistem totalitar; sistem consensual

Description

Cuprins:
Introducere
1. Ce este propaganda? ........................................................................................................ 3
1.1 Începuturile propagandei, între slogan şi lozincă..........................................................4
1.2 Propaganda perfecţionată prin totalitarism .................................................................. 6
1.3 Tehnica de propagandă nazistă....................................................................................11
2. Culorile propagandei …………………………………………………………………..18
2.1 Porpaganda albă …………………………………………………………………..…19
2.2 Propaganda neagră………………………………………………………………...…19
3. Propaganda, între „vechi” şi „nou”...............................................................................21
• Noua propagandă ca „relaţii publice”.....................................................................22
• Noua propagandă ca „eficienţă”..............................................................................23
• Noua propagandă ca „rapoarte birocratice”............................................................24
• Noua propagandă ca „vorbe goale”.........................................................................25
• Noua propagandă ca „propagandă totală”...............................................................26
• Indeterminismul noţiunii de propagandă.................................................................29
4. Propaganda, de la doctrină la ideologie ........................................................................32
5. Hegemonia mass-media ..................................................................................................36
6. O nouă era: de la propaganda la advertising politic ...................................................39
7. Este internetul soluţia? …………………………………………………….………….46
8. Alternativa construită prin propagandă ……………………………….…………….49
9. Concluzii ………………………………………………………………………………..60

Rezumat
În această lucrare am încercat o abordare noua asupra evoluţiei tehnicilor de propagandă în ultima sută de ani, comparând tehnicile de propagandă perfecţionate în regimurile totalitare cu soluţiile viabile de răspândire a mesajului disponibile în secolul XXI. Obiectivul meu a fost acela de a releva care dintzre tehnicile folosite de Hitler, Lenin sau Mao mai pot fi folosite de un partid tânăr pe scena politică ce doreşte să se prezinte ca o alternativă la actualele sisteme ideologice. Poate mass media să fie atrasă spre a susţine un partid nou? Ne aflăm într-o era noua a propagandei? Poate internetul să surclaseze televiziunea în difuzarea mesajelor?
Propaganda este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din contextul mai general al comunicării de masă. Tocmai din acest motiv au existat mereu dificultăţi în identificarea unei definiţii universale. Statul a devenit principalul coordonator al controlului informaţiei doar atunci când s-a constatat că opiniile contrare începeau să penetreze pătura needucată a populaţiilor. Astfel au trecut în controlul formal al statului doua noi domenii: propaganda şi cenzura.
Marxismul a reinventat tehnicile de propagandă. S-a bucurat de un succes nemaiîntâlnit deoarece era deosebit de accesibil maselor. Lenin a reinventat conceptul de „conştiinţă de clasă” şi l-a integrat „luptei economice”. El aduce în discuţie necesitatea conştientizării opresiunii la care este supus proletariatul. Tot el este cel care descoperă puterea de persuasiune a sloganului şi lozincilor formulate într-un mod adecvat locului şi momentului, purtate de propagandişti şi agitatori.
Propaganda practicată de către nazişti a devenit cu adevărat interesantă doar după dobândirea puterii . Elementele doctrinare se regăsesc doar în ideile prezentate informal de însăşi Hitler. Odată cu implementarea primelor regimuri totalitare a fost înşeles rolul doctrinei care trebuie să asigure fundamentul practicilor din ştiinţă, istorie şi artă.
Comuniştii chinezi şi cei societici au fost mai preocupaţi de propagarea ideilor în rândul populaţiei. Dar această lansare de informaţii nu este uniformă, ci se conformează rolului pe care îl joacă fiecare individ în societate. Cel de al doilea tip de propagandă evidenţiază dezirabilitatea vieţii trăite în comunism iar cel de al treilea este constituit din argumente şi justificări cu privire la politicile interne şi externe ale regimului.
Propaganda este un proces complex, ce vizează obiective variate, şi tocmai din acest motiv exită modalităţi variate de prezentare a mesajului, în funcţie de vizibilitatea propagatorului şi a intenţiilor sale. Din această perspectivă, au fost descoperite doua tipuri de propagandă, albă şi neagră, fiecare dintre acestea fiind întrebuinţată în medii diferite şi având modalităţi de operare aparte.
O altă distincţie supusă dezbaterii academice este cea între propaganda „nouă” şi cea „veche” unde „noua propagandă” descrie o specie nouă a persuasiunii de masă, judecată drept a fi mai sofisticată şi mai comprehensivă decât predecesoarele sale. Vom iniţia în acest articol o discuţie despre ce roluri a preluat propaganda pe parcursul secolului XX şi cum a depăşit ea prin strategia sa formele precedente, însuşindu-şi aspecte ale relaţiilor publice, eficienţa, prin rapoarte birocratice, vorbe goale până la cel mai complex stadiu, acela de propagandă totală.
Rolul de difuzare a propagandei a fost preluat de mijloacele mass-media care au devenit treptat poate cel mai important actor din această schemă întrucât presa are puterea de a decide cine intră în competiţie şi cine nu, când va fi transmis mesajul şi astfel cine va avea acces la el şi, cel mai important, cum va prezenta informaţiile. A luat naştere hegemonia media, ai cărei susţinători din mediul intelectual susţin că un aspect important ce nu trebuie neglijat este că jurnaliştii care iau parte la acest proces sunt şi ei supuşi propagandei şi introduc propriile viziuni în articolele prezentate, participând şi ei la influenţarea publicului larg.
În acest context am încercat să descopăr alternativele aflate la dispoziţia unui actor politic pentru a face cunoscut mesajul pe care doreşte să îl promoveze în faţa electoratului, fără alţi intermediari dar cu o eficienţă cât mai mare. Internetul oferă în acest caz o soluţie dublă: mesajul se poate constitui ca propagandă targetată, termen pe care îl propun pentru a defini adaptarea mesajului pentru a fi compatibil la nivel emotional cu un segment restrâns al publicului şi dotat cu instrumente noi de verificare a eficienţei mesajelor pentru a le putea adapta în timp.
În urma cercetării mele pot concluziona că ne aflăm într-un moment crucial pentru istoria propagandei politice deoarece acum are loc fuziunea dintre publicitate şi propagandă, sunt introduse concepte de marketing şi împrumutate mijloace noi pentru a realiza persuadarea publicului, o soluţie importantă fiind apelul la emotivitate prin utilizarea stimulilor imperceptibili pentru publicul larg. Trebuie să menţionez că tehnicile de construire a mesajului nu şi-au pierdut eficienţa iar tentativa de promovare în absenţa lor, precum a procedat Partidul Verde în România care încerca să aplice modelul ecologist al democraţiei consensualiste în care cetăţeanul alege sa fie responsabil social, este sortită eşecului. Internetul nu va putea face diferenţa atâta vreme cât nu poate fi accesat decât de un număr restrâns de cetăţeni, educaţi şi interesaţi să fie informaţi politic.

Creator

Iulia Marilena Drăjneanu

Date

2010

File: Drajneanu Iulia, lucrare de licenta.doc

Item Relations

This item has no relations.

Date Added
January 24, 2013
Collection
Licenta 2010
Citation
Iulia Marilena Drăjneanu, “Tehnici de propagandă De la sisteme totalitare la sisteme consensuale ,” Academos Public Archive, accessed November 22, 2017, http://pub.academos.ro/items/show/270.
Files